Cuprins
Cafeaua preparată la ibric a început să se răspândească în Orientul mijlociu în secolul 15 și este o metodă folosită mai ales în țările arabe, dar și țări precum Turcia și Grecia. Fiecare dintre aceste țări și-au pus amprenta în diferite metode și rețete, Turcia fiind recunoscută pentru modul de a o pregăti în nisip.
Preparare cafea turcească
Termenul de “cafea turcească” este folosit mai degrabă pentru a indica diferite metode de preparare care pot varia în termeni de timp sau folosirea zaharului și diverselor condimente. Totodată, acest termen se asociază și cu prepararea cafelei în nisip cald.
Dacă este preparată corect, cafeaua turcească va conține o cremă densă la suprafață și va avea o intensitate a gustului crescută. Pentru a obține acea cremă este nevoie de practică, mulți având nevoie să deprindă o anumită îndemânare pentru a nu o arde.
Cum se prepară?
Spre deosebire de cafeaua clasica preparată la ibric, cafeaua turcească se poate obține doar la nisip, în multe feluri și gusturi. Dat fiind faptul că se diferențiază prin folosirea zahărului și a condimentelor, varietatea rețetelor crește considerabil. Cea mai clasică și folosită rețetă este cea în care se folosește zahăr în procesul de infuzie.
Pentru a prepara o cafea turcească la nisip este nevoie de:
- Un ibric
- 6 grame de cafea măcinată extra fin
- 60 ml apă
- 1 linguriță de zahăr
Se toarnă apa, cafeaua și zahărul în ibricul rece, se omogenizează, apoi se acoperă ⅓ din suprafața ibricului cu nisip încins. Se așteaptă până când cafeaua începe să fiarbă și să își ridice volumul, apoi se ridică ibricul din nisip. Unii vor executa mai multe fierberi (se consideră că fierbe când își mărește volumul), apoi se va turna o linguriță de apă rece pentru a forța particulele de cafea să se așeze mai repede pe fundul ibricului. Se toarnă în cești speciale pentru această băutură.
Tradițional, cafeaua turcească se consumă cu o specialitate numită lokum, o delicatesă cu arome de apă de trandafir, lămâie, mentă, fistic, scorțișoară sau alte condimente.
Cea mai bună cafea boabe
Bine de știut despre cafeaua turcească
- Măcinătura trebuie să fie extra fină pentru a obține aromele specifice ibricului. În comparație cu măcinătura pentru espresso, aceasta ar trebui să fie de 3-4 ori mai fină. O râșniță de casă atinge destul de greu acest nivel.
- Scopul unui preparat la ibric în nisip este să se creeze acea cremă densă la suprafață. Pentru a obține această cremă, unii vor fierbe cafeaua de mai multe ori pentru a turna doar crema obținută prin creșterea volumului.
- Îngroparea ibricului în nisip ajută la distribuirea uniformă a căldurii în interiorul băuturii ajutând astfel ca toate particulele de cafea să se infuzeze simultan.
- Conține cea mai mare cantitate de cofeină comparativ cu alte metode de preparare a cafelei. O ceașcă poate atinge între 50-120 mg de cofeină în funcție de boabele de cafea folosite.
- În 2013 termenul de cafea turcească a fost recunoscută ca o moștenire culturală de către UNESCO și introdusă în Representative List of the Intangible Cultural Heritage of Humanity.
Cea mai bună cafea măcinată
Variații de rețete cafea turcească
- Cantitatea de cafea se ajustează în funcție de intensitatea gustului dorit. Se poate dubla pentru a obține o infuzie mai puternică.
- Turcii au câțiva termeni specifici pentru cantitatea de zahăr care se folosește în rețete. Sade – înseamnă fară zahăr, intens. Az Sekerli – înseamnă mai puțin de o linguriță de zahăr. Orta – înseamnă zăhar în cantități medii, o linguriță. Sekerli – înseamnă foarte dulce, 2 sau mai multe lingurițe de zahăr.
- Pentru a obține o cremă densă și o cafea mai dulce se înlocuiește cafeaua cu laptele. În acest caz timpul de preparare este mai scurt, cofeina se extrage în cantități mai mici, iar extracția va avea un gust dulce, caramelizat. .
- Pentru un gust diferit, specific culturii turcești, se adaugă ¼ linguriță de cardamom măcinat sau diverse condimente precum scorțișoară, anason stelat, cuișoare, etc.
Cafeaua turcească este simplu de pregătit, singura ei particularitate este prepararea la nisip sau folosirea condimentelor. În anumite culturi contează chiar și materialul ibricului, cele din argint fiind considerate chiar vindecătoare.
